Editorial | Antal Putinica
Nu m-a interesat vreodată cum fac dragoste mexicanii; dar o cred pe cuvânt pe Thalía, că prea le zice cu foc. Știu însă că mexicanii sunt relativ scunzi, firi aprige și bărbați iuți la mânie. Iar unii dintre ei, foarte iuți pe circuitele de curse.
În 1997, anul în care Thalía cucerea lumea pe ritmuri de cumbia și salsa, Sergio Pérez încă se juca cu karturile, acasă, în Guadalajara. Chiar atunci, la vârsta de 7 ani, a fost cel mai tânăr pilot înscris în Youth Class, unde a și câștigat o cursă.
Sergio Michel Pérez Mendoza. Îl rostesc în gând și-mi sună melodic, ca un vers din hitul Thaliei.
Daniel Suárez era și mai mic iar visele copilăriei încă nu aveau, în același an 1997, legătură cu motorsportul. Daniel Alejandro Suárez Garza avea să înceapă kartingul 5 ani mai târziu. Însă viitorul lui Suárez a fost scris să fie Nascar. Unde a devenit săptămâna trecută primul mexican din istorie care câștigă o etapă Cup Series.
Iar Pato O’Ward nici nu se născuse pe atunci. Probabil că nu știe nici astăzi cine-i Thalía și ce s-a întâmplat în 1997. Însă Pato O’Ward știe foarte bine ce vrea: titlul în Indycar, unde a ieșit anul trecut pe locul 3, pierzând trofeul pe final de sezon. Are deja victorii în monoposturile americane, asta ca să nu mai vorbim despre titlul obținut în seria suport Indy Lights, în 2018.
Acum o lună, Pato era cât pe ce să devină primul mexican câștigător în Indy 500. I-au lipsit o secundă și 7 zecimi, după un efort de 3 ore petrecute la peste 300 de km/h! Este firesc să nu se gândească decât la curse, să nu știe nimic altceva.
Noi știm. În anii ’90 începuse era telenovelelor iar Thalía juca în cele mai bune dintre ele. La difuzarea unui episod din “Marimar”, pământul se oprea în loc. Audiențele înregistrate de această telenovelă au bătut cele de World Cup 1998 în multe țări din Asia și America Latină.
Ceea ce nu e la îndemâna oricui. Nici atunci și nici acum.
După anii de pionierat postbelic, Mexicul a rămas o bună perioadă fără tradiție în lumea curselor auto. Pe raliuri nu s-au băgat niciodată, ei fiind mari iubitori de Baja. Însă au avut piloți implicați în Formula 1, unii dintre ei cu victorii de Grand Prix. Cei mai cunoscuți sunt frații Rodríguez. Iar dintre ei, Pedro.
Pedro Rodríguez de la Vega, fratele mai mare al lui Ricardo, a avut un destin luminos. S-a stins însă repede, precum o stea căzătoare. Iubitor de Ferrari, a fost singurul mexican cu victorie în F1 până la Sergio Perez. Exponențial pentru Mexic până acum 3 săptămâni, când Checo a obținut a 3-a victorie de Grand Prix.
O victorie cât un titlu mondial, pentru că s-a întâmplat în legendarul Monaco GP.
Putea fi o zi de 29 mai istorică pentru frământatul stat mexican, dacă și Patricio O’Ward ar fi câștigat Indy 500. Însă Pato este abia la început. Are timpul de partea sa. Îl are și pe Zak Brown, care i-a propus un contract pe următorii 3 ani. Cu un eventual titlu Indycar obținut în această perioadă, poate trece apoi, tot cu McLaren, în Formula 1. Pentru a-l întrece pe Checo, de ce nu?
Între Checo, Pato și Daniel se dă lupta pentru primul campion important al Mexicului. Sunt precum tequila, taco și piñata pentru noi – la fel de cunoscuți, la fel de mexicani. Drumul spre victorii este însă deja bătut, acum pretențiile sunt extrem de ridicate. Dar și locul în istorie. Undeva sus, mult mai sus!
Să ne amintim numai ce sărbătoare a fost Grand Prix-ul Mexicului, anul trecut în toamnă, când Sergio Pérez a obținut primul podium acasă, în Mexico City. Un public uriaș a cântat într-una, chiar dacă Pérez a fost doar al treilea în cursă. Iar tatăl lui Checo a monopolizat interviurile, ceremonia podiumului, tot! Max Verstappen nu conta, nu exista Hamilton! A fost o cursă cu și despre Sergio Pérez.
De nu mă credeți, există momentul pe youtube.
Și tot pe youtube (încă) mai puteți găsi Looney Tunes. Desene animate dintr-o epocă demult uitată. Recunosc, am fost fascinat în copilărie de aceste desene simple, în care acum găsesc înțelesuri diferite. Dacă sunteți curioși și vă găsiți timp să aruncați o privire, în “gașca” de personaje Looney Tunes este și Speedy Gonzales. Căutați-l!
Speedy Gonzales este un șoricel micuț și iute ca un habanero. Și atât de rapid, încât pisicile oboseau numai privindu-l. Știai când apare pentru că avea și un strigăt de luptă, ce lovea puternic în ecran precum buzduganul zmeului din basmele noastre: Arriba, arriba! Ándale, ándale! Iar de cele mai multe ori ajungea chiar înaintea sombreroului uriaș pe care îl purta, lăsând în urma lui un nor de praf.
Checo, Pato și Daniel. Speedy Gonzales. Arriba, arriba! Ándale, ándale!