Editorial | Antal Putinica
100. Rotund, greu, palpabil. Intrinsec. Un număr ce conține o întreagă istorie, de poveste. Îl găsești pe bancnote valoroase sau în unități de măsură specifice, ce pot da coerență unui întreg. Un număr valoros. Extrem de valoros! Cine a prins primul suta la oră a rămas în istorie!
Dar este, oare, așa? Știe careva numele celui ce a gonit pe pământ, întâia oară, cu 100 km/h?
Nu a fost într-o cursă de Grand Prix, dacă la asta vă gândeați. Primul GP, încheiat în 1894, s-a parcurs cu o viteză medie orară de … 19 km/h! Dar, acest prag “imposibil” al sutei a fost atins câțiva ani mai târziu, tot în acel mileniu.
Oficial, deși este un amănunt mai puțin cunoscut, a fost nevoie că dracul să își vâre coada pentru ca oamenii să iubească viteza. La propriu! Diavolul Roșu este prima persoană care a trecut cu un vehicul terestru pragul de 100 km/h. Nu știu cum se făceau măsurătorile în 1899 (!), însă Camille Jenatzy, un belgian cu părul și barba roșii, scoborât parcă din iad, și-a transpus în realitate visele ce nu îl mai satisfăceau. De unde a venit, probabil, și numele vehiculului electric inventat, “La Jamais Contente, nota feminină a exprimării evocând dragostea pentru mașină. Sau, după cum spun unii, era mai degrabă refularea pentru o soacră imposibilă. De care a fugit mâncând pământul, devenind primul om ce a prins suta, în goană pe lângă Paris.
Le Diable Rouge, cu a sa La Jamais Contente, 29 aprilie 1899: 105,9 km/h. Inexplicabil pentru acele vremuri, având în vedere că mulți oameni de știință considerau că un corp uman pur și simplu s-ar dezintegra la această viteză! Și când te gândești că Jenatzy nu voia decât să găsească o soluție pentru traficul parizian. Adică, era un fel de taximetrist precoce.
100. Cândva, era măsura după care ne ghidam viața. Acum, prezentul parcă nu îi mai conferă aceeași valoare. Nici măcar 100% nu mai este ce a fost. Coincidență sau nu, în aceeași săptămână de Sport Extra, emisiunea ÎN VITEZĂ și EDITORIALUL de online au atins suta. Și mă simt obligat să merg pe această linie, aducandu-mi aminte de repere importante ale trecutului.
De exemplu, ce spuneți de GP-ul cu numărul 100 în istoria F1? A fost cel din 1961, Germania. Nurburgring, 6 august. Era etapa a 6-a din acel sezon, cu un Phil Hill în fruntea grilei de start. A terminat pe podium, însă victoria i-a revenit lui Stirling Moss. Pe podium a ajuns și Wolfgang von Trips, pe Ferrari. Din păcate, era al 6-lea (e ceva legat de 6 în acest GP, asta e clar!) și ultimul podium al neamțului înaintea tragicului accident ce urma să se întâmple în etapa următoare, pe Monza.
Primul, și singurul până în prezent, cu 100 de victorii în F1 este Sir Lewis Hamilton – 103, record absolut. Cât pe ce să fie 104, în Texas! Victoria cu numărul 100 a venit anul trecut, pe Sochi, în Rusia, un circuit devenit astăzi ilicit. Tot Lou-Lou este și singurul cu peste 100 de poleuri (culmea, tot 103 – record absolut), pole-ul 100 fiind cel reușit pe Circuit de Barcelona-Catalunya, anul trecut.
Ce mai are în fișă Hamilton? Are peste 100 de podiumuri, (alt record, 188), cel cu numărul 100 fiind locul 3 de pe Suzuka din 2016. Au reușit mai mult de 100 de podiumuri în F1 și Kimi Raikkonen, Alain Prost, Sebastian Vettel ori Michael Schumacher. Alonso nu e departe, încă 2 și face 100. Are timp, norocul îi lipsește.
De-a lungul istoriei, au fost 772 de piloți diferiți care au acoperit măcar un tur în GP-urile din F1 modernă. Greu de localizat pilotul cu numărul 100. Însă pot scoate în evidență un fapt statistic unic: au fost cel puțin 100 de piloți, 114 mai exact, al căror nume începe cu litera B. Nu mai este nici-o literă atât de bine reprezentată, istoric vorbind. Și dau exemple de nume ce încep cu litera B: Brabham și Button sunt singurii campioni mondiali din listă; Bottas este prezent și în zilele de astăzi în F1, Brambilla, Belmondo, Beltoise, Beretta, Badoer și Berger sunt binecunoscuți; Bianchi a pierit pe circuite iar Bira a fost primul (și singurul prinț) prezent la un start în F1.
În MotoGP, fiind vorba despre mai multe clase și cariere ceva mai consistente, sunt mai mulți piloți cu peste 100 de starturi. Mult mai multe! Însă pot înșira rapid câteva nume cu starturi consecutive la clasa mare, ce au strâns peste suta de plecări din grila: Dovi, Barros, Rossi, Edwards, Gibernau, Bautista, Nakano, Marquez, Biaggi sau favoritul meu, Norifumi Abe. Aleix Espargaro, de exemplu, a avut nevoie de 200 de starturi, 2×100 cum ar veni, numai până la prima sa victorie – în Argentina, anul acesta.
Pură coincidență, în Australia, cu puțin timp în urmă, Marc Marquez a bifat podiumul cu numărul 100 la clasa regină. Evident, topurile sunt dominate de Valentino Rossi, care are un record aproape dublu: 199. Și a fost atât de aproape de cel cu numărul 200! Il Dottore a obținut victoria cu numărul 100 în carieră, toate clasele fiind incluse, în 2009, pe Assen, 27 iunie, când făcea echipă (un fel de-a spune) la Yamaha cu Jorge Lorenzo. Culmea, în acel an a obținut și ultimul său titlu mondial, al 9-lea.
Pe 29 mai 2016 a fost cursa cu numărul 100 din istoria Indy 500. Asta spun americanii, deși tehnic, cursa din 1916 a fost de 300 de mile, but nevermind. Indy 500, ediția centenară, o cursă câștigată de un american, Alexander Rossi, aflat la debut în Indycar. Ce poate fi mai frumos? În istoria competiției, istorie conjugată sub diferite denumiri, nu este nici un pilot cu 100 de victorii: recordul îi aparține lui AJ Foyt, 67.
În Nascar, sunt doar doi piloți cu peste 100 de victorii: regele Richard Petty cu ale sale 200 și mai puțin cunoscutul David Pearson, cu 105. Nici Jeff Gordon, 93, ori Jimmy Johnson, 83 – amândoi multipli campioni Nascar, nu au atins acest hotar.
Revin în Formula 1: vin 100 de mii de oameni la o cursă de Grand Prix!? Numărul 100, așa cum spuneam și la început, este prea mic pentru o competiție atât de mare. Au fost SUTE de mii de oameni prezenți la starturi încă de pe vremea când aceste curse nu făceau parte din F1 modernă, anii ’20-‘30. Iar primul start oficial, cel de pe Silverstone, din mai 1950, se spune că a strâns peste 200.000 de oameni, într-o perioadă în care reclama însemna un simplu afiș caligrafiat, lipit pe stâlpi.
Acum, F1 se laudă cu public record de 440.000 de oameni pe weekend (deh, vremurile s-au schimbat!). Ca fapt divers, anul trecut, jumătate din etapele de GP, 11 la număr, au stârnit interesul unui public numeros. Vorba aceea, ce mai e suta în ziua de astăzi?