Editorial | Antal Putinică
A fost odată, ca niciodată … Și doar o singură data. Acum 63 de ani.
În motorsport există un titlu dorit de toată lumea: “TRIPLE CROWN”. Este neoficial, dar neprețuit! Este acordat celui care se impune, de-a lungul vieții, în 3 curse grozave: Grand Prix-ul din Monte Carlo în Formula 1, cursa de 500 mile de pe Indianapolis plus anduranța celor 24 de ore de la Le Mans. Sunt întreceri istorice, cu tradiții vechi de un secol, din care cel mai “tânăr” este evident Marele Premiu de Formula 1 din principat. A fost o vreme când, în perioada interbelică, mulți visau să le câștige pe toate 3 (chiar dacă Formula 1 modernă urma să se nască abia în 1950, titlul de Grand Prix exista deja, la fel cum existau și cursele Indy500 sau Le Mans 24h). Tazio Nuvolari, “Il Mantuvano Volante”, a fost cel mai aproape de reușită, deschizând practic drumul cu victorii în Monte Carlo 1932 și Le Mans 1933. Nu a ajuns însă niciodată peste ocean, pe IMS, așa cum o făcuse înaintea lui Louis Chiron. Sau acum aveau să o facă după aceea Alberto Ascari, Luigi Villoresi sau René Dreyfus. Nuvolari nu avea banii sau relațiile lor, chiar dacă adusese victorii pentru cele mai importante mărci ale perioadei: Alfa Romeo, Ferrari, Maserati, Auto Union sau Bugatti. Nuvolari a murit sărac și bolnav, dricul cu trupul său fiind împins spre cimitir (culmea!) de cei numiți mai sus, plus Juan Manuel Fangio. Despre Tazio Nuvolari poate vorbim, însă, altădată.
Tripla coroană a fost pusă pe un singur cap: cel al lui Graham Hill, care a câștigat toate cele 3 curse “giuvaer” în perioada 1963-1972. Și chiar dacă am pune titlul de campion al Formulei 1 în loc de Monaco GP (așa cum se încearcă de ceva timp), tot britanicul ar rămâne unicul pe listă. Au fost foarte aproape, în încercarea lor: Jim Clark, Mario Andretti (campion F1), Jacques Villenueve sau Fernando Alonso și Juan Pablo Montoya, aflați încă în activitate.
Nu despre “Triple Crown” vreau să vorbesc. Știu ce veți spune: introducerea lungă este sărăcia omului. Mea culpa! Însă vreau să modific puțin lista aceasta exclusivă. Vreau să trec și NASCAR-ul pe ea. În condițiile în care Le Mans s-a împuținat văzând cu ochii în ultimele decenii (la propriu și la figurat!), nu ar fi oare interesant de înlocuit cu stock car racingul american? Știu, este un sport tânăr comparativ cu echivalentul european, însă este cel mai prolific campionat de “level one” din motorsportul mondial. În NASCAR au fost și 62 de etape pe an, deși acum calendarul s-a stabilizat la 36 de curse anual (cu tot cu playoffs). Campionul în NASCAR trebuie să lupte continuu, 10 luni din 12, de la startul din februarie și până în ultima cursă, finală din noiembrie.
Să ne imaginăm o lume diferită, în care nu am aflat încă de “Triple Crown”. Există însă “Triple Strong”, cu Formula 1, Indycar și Nascar. Desenați cu ochii minții un trident, iar în dreptul fiecărui dinte ascuțit scrieți câte un nume: 3 mari campioni diferiți, dar obligatoriu în același an. Și urmează provocarea: credeți că s-a întâmplat ca tridentul să conțină, în 2 sezoane diferite, aceleași 3 nume?
Da, s-a întâmplat. Și doar o singură data. Acum 63 de ani.
În 1956, vârfurile tridentului erau compuse din: Juan Manuel Fangio (parcă am pomenit despre el mai devreme, nu?), Buck Baker și Jimmy Bryan. Anul următor, titlul Formulei 1 i-a revenit tot lui Fangio, Buck Baker s-a impus în cursele Cup iar Jimmy Bryan a câștigat din nou echivalentul de pe atunci al Indycar-ului (USAC National Championship Trail).
După 63 de ani, povestea anilor 56-57 se putea întâmpla din nou. Scott Dixon s-a impus în Indycar, așa cum a făcut-o și în 2018, Același an în care Formula 1 era deja dominată de Lewis Hamilton, cum este de altfel și în prezent. Fie vorba între noi, doar un pas mic, foarte mic, îl mai desparte pe Lewis de un al 7-lea trofeu, pe care îl poate obține chiar în acest weekend (eu zic să îl trecem la certitudini). Revenind în 2018, Joey Logano a ieșit atunci campion în NASCAR. O putea face și ieri, dacă ar fi terminat în fața lui Chase Elliott. Și totuși, Elliott a făcut ce a făcut și a câștigat primul său titlu la doar 24 de ani, trecând pe final de cursă în Phoenix de Joey Logano, după ce a plecat ultimul de pe grila de start…
Dubla “Triple Strong” (cum i-am spus, deloc întâmplător) din 1956-1957 nu se va repeta sezonul acesta. Dar cu Dixon trăind o nouă tinerețe și cu Hamilton cvasi-invincibil, Logano mai are o șansa. Anul viitor. The “Chase” is on!